Se iau circa 100 caramizi fara nici o aranjare prealabila, se pun intr-o camera inchisa, avand doar o singura fereastra.
Sunt trimisi 2 – 3 candidati in camera si se inchide usa .
Sunt lasati acolo singuri timp de 6 ore, apoi se analizeaza situatia.
Daca au numarat caramizile – Sunt buni la departamentul Contabilitate.
Daca le renumara – La Audit.
Daca au facut un haos total – caramizi peste tot - inginerie.
Daca au aranjat caramizile intr-o ordine stranie – Planificare
Daca arunca unul in altul cu caramizi – operatii.
Daca dorm – Receptie.
Daca au spart caramizile in bucati – Tehnologia informatiei.
Daca stau de pomana – Resurse umane
Daca se jura ca au incercat diferite combinatii, desi nici o caramida nu a fost mutata din loc – Vanzari
Daca au plecat deja acasa pentru ziua respectiva -Marketing.
Daca se uita pe fereastra – Planificare strategica
Si ultimii, dar nu cei din urma:
Daca stau de vorba unul cu altul, dar caramizile nu au fost atinse – Felicitati-i si puneti-i in TOP Management
Cum sa angajezi omul potrivit la locul potrivit
•luni, 21 iulie 2008 • Lasă un comentariuBine ati venit!
•vineri, 18 iulie 2008 • Lasă un comentariuThank you for being a part of my life, whether you were a reason, a season or a lifetime
Enjoy
Silvia (25 ani – Bucuresti)
In cutia ta cate piersici sunt?
•vineri, 18 iulie 2008 • Lasă un comentariu|
Un profesor a dat fiecarui student ca tema pentru lectia de saptamana viitoare sa ia o cutie de carton si pentru fiecare persoana care ii supara, pe care nu pot sa o sufere si sa o ierte sa puna in cutie cate o piersica, pe care sa fie lipita o eticheta cu numele persoanei respective. Timp de o saptamana, studentii au avut obligatia sa poarte permanent cutia cu ei: in casa, in masina, la lectii, chiar si noaptea sa si-o puna la capul patului. Studentii au fost amuzati de lectie la inceput, si fiecare a scris cu ardoare o multime de nume, ramase in memorie inca din copilarie. Apoi, incetul cu incetul, pe masura ce zilele treceau studentii adaugau nume ale oamenilor pe care ii intalneau si care considerau ei ca au un comportament de neiertat. Fiecare a inceput sa observe ca devenea cutia din ce in ce mai grea. Piersicile asezate in ea la inceputul saptamanii incepusera sa se descompuna intr-o masa lipicioasa, cu miros dezgustator, si stricaciunea se intindea foarte repede si la celelalte. O problema dificila mai era si faptul ca fiecare era dator sa o poarte permanent, sa aiba grija de ea, sa nu o uite prin magazine, in autobuz, la vreun restaurant, la intalnire, la masa, la baie, mai Fiecare a inteles foarte repede si clar lectia pe care a incercat sa le-o explice profesorul cand s-au revazut dupa o saptamana, si anume ca acea cutie pe care o carasera cu ei o saptamana intreaga nu a fost decat expresia greutatii spirituale pe care o purtam cu noi, atunci cand strangem in noi ura, invidie, raceala fata de alte persoane. De multe ori credem ca a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane. In realitate insa, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar noua insine. In cutia ta cate piersici sunt… si ce ai de gand sa faci cu ele?? |
